Răstolița: Un baraj comunist renaște, lostrița moare

Vă invităm să citiți materialul  Inclusiv.ro , care dezvăluie istoricul acestui proiect și ne arată situația de la fața locului, atât din perspectiva localnicilor, cât și a autorităților, prezentat în continuare de către echipa WWF sub forma unui storymap interactiv. 

• Compania de stat Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie hidro din România, vrea să pună în funcțiune barajul comunist de la Răstolița, în județul Mureș, început în urmă cu 30 de ani
• Deși autorizația de mediu i-a expirat anul trecut, compania așteaptă acum o Hotărâre de Guvern care să-i aprobe distrugerea a 130 de hectare de pădure aflate la intersecția a trei zone protejate Natura 2000 
• Dacă planul Hidroelectrica va fi pus în aplicare, șapte râuri, o specie protejată de pește, lostrița, și un întreg microsistem format în ultimele trei decenii dispar

Mașina de teren urcă cu ușurință drumul forestier șerpuit de pe Valea Răstoliței, în județul Mureș. În urmă cu 30 de ani, pe aici avea acces doar mocănița care căra minerii și materialele de construcție sus în munte.

„Acesta este cel mai râvnit loc din România pentru lostrițe. Aici își depun icrele”, spune Bogdan Cordoș*un medic veterinar, cercetător și activist de mediu înalt. Ia un test și îl introduce în apă. *„Degeaba... Apa e acidă! Din cauza defrișărilor, apa pluvială nu mai este reținută în sol. Aceasta spală turbăriile formate pe malurile pâraielor. Apa cu aciditate crescută este un mediu impropriu dezvoltării și eclozării icrelor, fiind un factor esențial în declinul populației de lostriță”.

Lostrița, numită și somonul de Dunăre, este considerată un monument al naturii la noi în țară încă de pe vremea comunismului, la fel ca floarea de colț sau capra neagră. Are în medie 4-5 kg și poate ajunge chiar la 10-12 kg.

Pentru că habitatul i-a fost fragmentat prin baraje, acest pește migrator de apă dulce, sensibil la poluare, e inclus, la nivel european, pe lista speciilor pe cale de dispariție atât prin protocolul Convenției de la Berna, cât și în cadrul Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale. 

În România, lostrița se mai găsește *într-un echilibru extrem de fragil doar în Defileul Mureșului Superior și, sporadic, pe Bistrița Aurie și Tisa. 

Supraviețuirea lostriței și a altor specii care trăiesc în vecinătatea ei este amenințată de un baraj comunist, început în 1989 și finalizat în proporție de 90%.

Timp de două decenii, 1.000 de muncitori au distrus în totalitate 50 de hectare de pădure, au construit un baraj înalt de 65 de metri, au săpat 16 km de tuneluri prin munte, au construit o centrală electrică și o stație de transformare. Apoi lucrările au fost lăsate în paragină.

În luna mai, însă, Hidroelectrica a decis să continue acest proiect în care a investit până acum peste 200 de milioane de euro. 

Compania urmează să exproprieze 130 de hectare de pădure - cele 50 de hectare inițiale s-au refăcut în mod natural între timp, să le radă până la stâncă pentru a face loc lacului de acumulare și să înalțe barajul cu încă 40 de metri.

Barajul, care la început avea și rolul social de a asigura apă orașului Târgu Mureș și de a-l feri de viituri, va livra în final 35,2 MW. La nivel strategic, proiectul se încadrează în planurile actuale ale Uniunii Europene de a se concentra pe energia verde. 

Hidroelectrica a investit primii bani la Răstolița în 1987. Pe vremea aceea putea să obțină toate autorizațiile necesare fără prea multe analize legate de efectele pe care proiectele sale le-ar avea asupra naturii.

Între timp legislația s-a modificat și aprobările trebuie să aibă la bază un studiu de evaluare a impactului asupra mediului care, în general, depășește 100 de pagini.

În plus, societatea a devenit mai conștientă de problemele cu care se confruntă natura și se implică tot mai activ în modelarea legislației și a proiectelor care primesc autorizare.

Acordul de mediu pentru baraj, obținut în 1991, era format din două pagini dactilografiate care conțineau, fără detalii, toate condițiile de construire.

„L-am văzut. Ce putea fi în două pagini? Era ca la telegraf”, spune Peter Abran, șeful direcției de biodiversitate din cadrul Agenției de Protecție a Mediului (APM) Mureș. „Era un act, dar deloc profesionist. Avea și niște planșe care, între timp, au dispărut”. 

Abran este un inginer silvic grizonant, înalt și slab, care vorbește calm și vine la birou cu bicicleta. Lucrează aici de 27 de ani. El este cel care a înființat partea sudică a Parcului Național Călimani și situl Natura 2000 din zonă.

Construcția barajului a început în 1991. Se lucra non-stop, în trei ture de câte 12 ore. Planul era ca muncitorii să sape 22 km de tuneluri prin munte, prin care să se capteze râurile ce urmau să umple lacul de acumulare. Au reușit să termine aproape 16 km de tuneluri.

Timp de aproape 30 de ani, Hidroelectrica a investit peste 200 de milioane de euro la Răstolița și a construit 90% din întregul proiect. În ultimul deceniu, însă investițiile au scăzut și lucrările s-au oprit. Barajul părea dat uitării până în luna mai a acestui an, când Adunarea Generală a Acționarilor Hidroelectrica  a decis finalizarea barajului. 

Motivul? Hidroelectrica a fost în insolvență în perioada 2012-2016, ca urmare a contractelor dezastruoase încheiate cu băieții deștepți. După reorganizare, conducerea companiei și-a propus investiții de 1,2 miliarde de euro în perioada 2015-2020. A analizat mai multe proiecte începute și neterminate și a decis că, din punct de vedere financiar, continuarea investiției la Răstolița este rentabilă.

România  produce la ora actuală 6.094 MW  de energie electrică și consumă peste 7.000 MW. Cea mai mare producție este pe bază de cărbune, hidro și hidrocarburi (gaze naturale).

Până în 2030, Uniunea Europeană  vrea să reducă  emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40% comparativ cu 1990 și să producă cel puțin o treime din energia electrică din surse regenerabile. 

„Trebuie să înțelegem că, dacă vrem energie verde, trebuie să acceptăm anumite riscuri și costuri. Un baraj de 35MW e o soluție mică, dar e un pas înainte. O investiție de la zero ar presupune mult mai mulți bani. Orice MW nou contează și ne trebuie, mai ales dacă e din surse regenerabile,” spune Eugenia Gușilov, expert în domeniul energiei la Romania Energy Center (ROEC). 

Potrivit acesteia, reluarea unei investiții finalizate în proporție de 90% are sens din punct de vedere economic, însă trebuie lucrat cu consultanții și cu părțile interesate ca să se reducă la maximum efectele asupra mediului.

Reprezenanții Hidroelectrica ne-au declarat că vor să pună în funcțiune barajul în două etape. În prima etapă vor să investească aproximativ cinci milioane de euro pentru a începe să producă energie la înălțimea actuală a barajului, de 65 de metri. Acum încap zece milioane de metri cubi de apă, adică 4.500 de piscine olimpice. Dacă mai înalță barajul cu încă 40 de metri, volumul va crește până la 20.000 de piscine olimpice. 

Studiul coordonat de Covăceanu, care lucrează la proiect din 1985, ar urma să arate dacă barajul ar trebui să rămână la nivelul actual sau dacă ar trebui continuat, în ce fel și ce investiții adiționale ar fi necesare. 

Indiferent de rezultatul analizei ISPH, în prima etapă, râul Răstolița și trei afluenți - Tihu, Secu și Mijlocu - vor dispărea. „Nu va mai curge gram de apă pe Răstolița”, concluzionează Emil Farago în timp ce se uită la harta care arată detaliat cum va arăta proiectul final al barajului.

Într-o etapă ulterioară, se pot folosi o parte dintre aducțiunile secundare construite deja, adică tunelurile săpate. Acestea pot fi puse în funcțiune prin captări, adică mici baraje care opresc apa din râuri și o bagă în galerie.

Ar dispărea astfel ramura de vest a Mureșului, formată din pârâurile Vișa, Gălăoaia Mare și Gălăoaia Mică. Vor intra în conducte Gălăoaia Mică-Bistra și captarea de la Bistra, care ar duce la dispariția Bistrei.

Pe ramura de est a Mureșului, finalizarea aducțiunii principale Tihu-Ilva, care e construită în proporție de 50%, și realizarea captării pe Ilva ar duce la dispariția râului Ilva. Tot pe ramura de est, realizarea captării pe Bradu și construirea racordului dintre captare și aducțiunea secundară ar duce la dispariția pârâului Bradu.

Apa este tulbure și murdară, deși nu a plouat. „Este clar că în amonte, în sit Natura 2000, copacii sunt târâți ilegal prin albia râului,” explică Bogdan Cordoș. „Este total nepermis și ilegal să faci asta. Peștii suferă. Lostriței îi trebuie prundiș curat *și apă limpede pentru o minimă șansă de supraviețuire”.

Lostrița supraviețuiește ca specie doar dacă pe râuri curge suficient de multă apă ca ea să poată urca sus, la munte, și să-și depună icrele.

„Mă tem că nu va mai rămâne nimic aici după ce dau drumul barajului. Vor lăsa prea puțină apă. Lupta *pe Răstolița cred că e pierdută. Încerc să salvez măcar afluenții”, prezice Cordoș sumbru. 

Hidroelectrica nu are în acest moment autorizație de mediu pentru finalizarea barajului de la Răstolița. Aceasta i-a expirat în iunie 2018 și fără ea nu are voie să continue lucrările. 

„Hidroelectrica a cerut anul trecut reînnoirea autorizației de mediu pentru baraj. Am refuzat, pentru că acordul de mediu era dat în 1991. Odată cu înființarea rețelei Natura 2000, în 2007, ar fi trebuit să fie revizuit”, explică Peter Abran de la APM Mureș.  

Potrivit legii, o companie are nevoie de un acord de mediu pentru proiect, în care scrie ce are dreptul să facă și cum să facă. Pe baza acestuia primește o autorizație de mediu care îi dă voie să facă ce și-a propus în acordul de mediu.

Ca să aibă dreptul legal să continue lucrările la baraj, proiectul Hidroelectrica trebuie să treacă printr-o evaluare de mediu. O firmă acreditată de minister va face un studiu de evaluare a impactului asupra mediului. Vor urma apoi dezbateri publice pe acest studiu, în urma cărora APM Mureș va face un raport de mediu. Toate aceste proceduri ar trebui să dureze maximum doi ani.

„Barajul trebuie terminat, dar cu condiții. Condiția de autorizare este ca râul Răstolița să rămână la debitul său natural. Altfel nu le dau aprobarea”, spune Abran.

În paralel, Hidroelectrica așteaptă o Hotărâre de Guvern prin care să i se dea dreptul să defrișeze 130 de hectare de pădure aflate în zona Natura 2000, pentru cuveta lacului. Nu are voie, însă, legal să primească aprobarea pentru „scoaterea definitivă a terenului din fondul forestier național până nu obține acordul de mediu pentru defrișarea vegetației forestiere din cuveta lacului” ( HG nr.900/14.12.2017 ). 

Oficial, trebuie să asigure debitul de servitute pentru pârâu, adică să curgă destulă apă cât peștii să poată înota. Însă în dreptul păstrăvăriei râul aproape a dispărut. „E ilegal ce fac, iar autoritățile închid ochii. Mi-e teamă că așa se va întâmpla și cu barajul. Ce folos este dacă *cei de la baraj vor primi ulterior amenzi? Lostrița *va muri între timp”, avertizează Cordoș.

Marius Lircă este primarul PSD al comunei Răstolița de șapte ani. De atunci, face lobby pentru baraj, pe care îl promovează ca pe o sursă de venit pentru comună, din care să le construiască sătenilor un  Cămin Cultural , și ca pe o atracție turistică. 

Primarul s-a implicat activ în exproprierea celor 130 de hectare de teren necesare pentru cuveta lacului. Când barajul a fost declarat „utilitate publică de interes național”, în 1996, oamenii au fost obligați să-și vândă proprietățile.

Exproprierea, care a presupus mai multe procese în instanță, este aproape finalizată. Lircă înțelege beneficiile financiare pe care barajul le-ar putea aduce și s-a pregătit în avans pentru asta. Încă din 2009 a început să lucreze la extinderea Planului Urbanistic General (PUG) al comunei Răstolița, pe care l-a întins cât a putut de mult pe raza localității, până deasupra barajului, în Parcul Național Călimani. În cinci-șase luni speră să-l finalizeze.

„După ce e gata PUG, dăm undă verde construcțiilor până sus, chiar și în parcul național, cu anumite restricții”, spune el.

*Cordoș povestește că afluenții de stânga ai râului Mureș sunt deja sugrumați de microhidrocentrale. Dacă acum vor dispărea și afluenții de dreapta, canalizându-i în acest baraj, crede că soarta speciei este pecetluită, „practic distrugându-i toate locurile de reproducere”.

*Pasajele marcate cu asterix au fost revizuite și completate împreună cu Bogdan Cordoș după publicarea articolului, pentru a clarifica și detalia unele aspecte prezentate de acesta.

Referințe:

1. Materialul de față a fost publicat inițial pe 11 decembrie 2019 pe site-ul  Inclusiv.ro , autor Magda Munteanu. 
2. Acest storymap nu poate fi copiat şi/sau distribuit în forma curentă fără acordul prealabil al WWF România.
3. Grafice - Liviu Bărbulescu
4. Fotografii - Magda Munteanu
5. Hartă interactivă - Andreea Danciu

Notă editori:

În România, peste 500 de proiecte de MHC-uri se află în diferite stadii de planificare, autorizare, construcție sau funcționare, iar peste un sfert dintre acestea se află în arii protejate sau la limita acestora. Pentru mai multe informații vizitați  harta  WWF.

Mai multe detalii despre proiectele WWF România puteți găsi  aici .