Pe urmele lupilor din Munții Carpați

Începem prin a vă spune că lupul (Canis lupus) este al doilea cel mai mare  prădător de pe continentul european, după urs. Exemplarele din România au o greutate între 25 și 60 de kilograme. Lungimea corpului unui lup adult este cuprinsă între 110-148 cm, iar coada are 30-35 cm. Înălțimea la greabăn variază între 50-70 cm. Urechile au 10-11 cm lungime și sunt triunghiulare. În natură, lupii pot trăi 7-8 ani. În captivitate pot trăi până la 15 ani.

Lupii sunt animale sociale, trăiesc în familii (haite) sau perechi, sunt de obicei animale monogame care au o singură pereche reproducătoare în cadrul grupului. De cele mai multe ori o haită include și puii perechii reproducătoare, pui care până la urmă vor părăsi haita, dar există numeroase situații în care lupii acceptă în cadrul grupului, cel puțin temporar, și lupi cu care nu sunt înrudiți.

Principalele specii pe care le vânează lupul sunt copitatele (căprior, cerb, mistreț), fiind un animal carnivor. Totuși, în unele situații se poate hrăni și cu fructe, vertebrate mai mici sau nevertebrate.  

În 2017, la începutul studiului nostru, haita Bârsa-Izvoarele Dâmboviței era formată din patru lupi. La conducere se afla femela reproducătoare, CC00T6, o prezență impunătoare care avea doi pui, (CC01F2 și CC00T7). Masculul reproducător cu care a făcut acești pui a fost de negăsit. Însă, în haită, exista și o figură enigmatică: masculul CC01F1, care, surprinzător, nu avea nicio legătură genetică cu ceilalți membri ai haitei.

Cu trecerea timpului, masculul CC01F1 devine tot mai influent, și ajunge, de la un simplu membru, la liderul reproducător al haitei. Face doi pui cu CC00T7, una din femelele născute în primul an cu care nu era înrudit genetic, aducând astfel o nouă perspectivă asupra evoluției haitei. În aceeași perioadă, CC01F2, femela descendentă din prima sesiune, și-a păstrat locul în haită și în cel de-al treilea an, consolidând astfel unitatea acesteia.

În mijlocul acestei situații complexe, un alt mascul, CC0630, este acceptat în haita lor în al treilea an, fără a avea legături de rudenie cu niciun alt membru al grupului.

Această poveste arată cât de complexă este viața lupilor, cum interacționează în cadrul unei haite respectiv cu haitele din vecinătate în peisajul Munților Carpați.

Astfel de informații ne ajută să înțelegem amenințările la care sunt expuși lupii, modificările la nivelul perechii reproducătoare fiind adesea asociate cu mortalitatea antropică. Înțelegem și care sunt provocările unei monitorizări cuprinzătoare.

Dar cine este masculul CC01F1 și de ce este el interesant?

Pe masculul CC01F1 l-am identificat prima dată printr-o probă colectată pe 2 Octombrie 2017, aproape de Muntele Plaiului, la 4 km Nord de cabana Plaiul Foii. Apoi, pe 16 ianuarie 2018 l-am identificat din nou, în trei probe succesive de urină pe zăpadă la 5 km Vest, pe drumul ce însoțește pe vale râul Bârsa lui Bucur. Într-o probă colectată pe 30 ianuarie a apărut din nou, de data asta la aproape 9 km în linie dreaptă în Sud, în zona Richita, în bazinul hidrografic al Dâmboviței. Nu cu mult timp după, pe 6 februarie, într-o probă colectată la peste 16 km distanță, pe versantul nordic al Pietrei Mici, numit și Dosul Pietrei, CC01F1 a fost din nou identificat. Pe 21 februarie a apărut din nou, de data aceasta pe partea sudică a Pietrei Mici, aproape de Crângul Ciorii. 5 Aprilie 2018 a fost ultima dată când l-am identificat, tocmai la peste 25 de km în vest, pe culmea Comisului, deasupra lacului Pecineagu.

Toate aceste deplasări formează un teritoriu al haitei de 180 kmp care se suprapune cu cel puțin trei fonduri cinegetice, atât în interiorul cât și în afara unor arii protejate, lucru care presupune provocări complexe de conservare și de conviețuire cu aceste animale.

Această poveste ilustrează interacțiunea complexă dintre informațiile genetice, comportamentele individuale și relațiile dintre haite în Munții Carpați. Ea dezvăluie, de asemenea, provocările unei monitorizări științifice cuprinzătoare dar și provocări de conviețuire între oameni și lupi.

Pe parcursul celor trei ani de monitorizate, am pus cap la cap un puzzle complicat al mișcării și teritoriilor haitelor de lupi pe o suprafață de aproximativ 1400 km², în Carpații Meridionali, zonă care se suprapune cu partea estică a Munților Făgăraș, cu Munții Piatra Craiului, Iezer-Păpușa și Leaota.

Am analizat amprentele genetice ale fiecărui lup colectând urină pe zăpadă, excremente sau chiar fire de păr lăsate de lupi în pădure pentru a estima abundența, densitatea populației, compoziția și dinamica haitelor.

Zona de studiu

Am colectat probele urcând de la altitudinea de 600 m până la 2400 m, zona fiind acoperită în proporție de 62% de păduri de foioase, conifere și pădurile mixte.

Agricultura tradițională este încă prezentă, iar turismul este în creștere la poalele munților, iar păstoritul și exploatarea lemnului au o importanță istorică și economică aici.

Pe parcursul a trei ani am colectat 503 probe non-invazive de ADN.

Probele ne-au ajutat să identificăm lupii, să stabilim relațiile parentale dintre indivizi, să reconstruim haitele și să evaluăm hibridizarea lup-câine. Pe baza frecvenței cu care am observat aceiași indivizi în diferite momente de timp, am estimat abundența și densitatea populației, paremetri esențiali pentru protejarea acestei specii și pentru punerea în practică a unei strategii de conviețuire cu comunitățile locale.

Deși colectarea a fost deschisă tot timpul anului, colectarea sistematică și intensivă a avut loc în perioada noiembrie – mai, folosindu-ne de zăpadă pentru a urmări activitatea haitelor, în timp ce în sezonul cald am colectat doar oportunist.

Sesiunile de colectare:

·      1 iulie 2017 – 31 Iunie 2018 (Sesiunea 1)

·      1 Iulie 2018 – 31 iunie 2019 (Sesiunea 2)

·      1 iulie 2019 – 31 iunie 2020 (Sesiunea 3)

Probele colectate au fost analizate de un laborator de genetică moleculară din Slovenia. S-au urmărit 16 markeri genetici specifici canidelor în cadrul unei analize complexe PCR. Am folosit un marker genetic suplimentar pentru identificarea sexului.

Pentru extragerea și analiza materialului genetic am implementat un protocol strict prin care am evitat riscurile de contaminare:

1.utilizarea a două laboratoare separate pentru manipularea probelor pre-PCR și PCR cu regim strict de transfer al probelor dintr-un laborator în celălalt; 2. utilizarea roboților de pipetare pentru a elimina erorile umane.

Ce rezultate am obținut?

Am identificat 48 indivizi unici, 27 masculi, 20 femele și un hibrid lup-câine.

Am grupat 40 de lupi și hibridul în șase haite. Ceilalți 7 lupi nu au putut fi atribuiți unei haite și sunt considerați animale aflate numai în tranzit sau animale care aparțin unor haite vecine și care au fost detectate întâmplător la limitele de teritorii ale haitelor noastre.

Am fost martorii la fluxul și refluxul vieții lupilor, cu schimbări ale perechilor de reproducere și schimbări neprevăzute în componența haitelor. Astfel, de-a lungul celor trei ani am detectat modificări ale perechilor reproducătoare la 2 din 6 haite.

Parametrii demografici estimați pe baza probelor de ADN.

Densitatea estimată de noi la 2.35 lupi/100 km2 (BCI=1.68 - 3.03) este mai mică decât densitatea din Parcul Național Yellowstone din SUA (5 - 9.8 lupi/100 km2 ; Mech & Barber-Meyer, 2015), mai mică decât densitatea din nordul Munților Apenini din Italia unde habitatele sunt mai fragmentate (4.7 lupi/100 km2 ; Apollonio et al., 2004). În Peninsula Scandinavă, o zonă cu condiții climatice diferite unde populația de lupi încearcă să își revină după un declin genetic de amploare, densitatea lupilor este semnificativ mai mică decât în cazul nostru (0.18 lupi/100 km2 ; Milleret et al., 2021).

Am confirmat prezența unui hibrid lup-câine, prima confirmare genetică a unui hibrid lup-câine în Carpații României, din cunoștințele noastre.

Deși hibridizarea pare o amenințare nesemnificativă la acest moment, problema câinilor hoinari în habitatul lupilor este acută și creează premisele unui declin în sănătatea genetică a populației noastre de lupi pentru următoarele decenii.

Pentru a evalua hibridizarea dintre lupi și câini am colectat probe de salivă de la 21 de câini din zona de proiect, în aceeași perioadă cu colectarea probelor de lup.

Estimările arată că populația de lupi din România numără aproximativ 3000 de exemplare, însă cifra nu are un fundament științific. Știm că la calcularea efectivelor pentru această specie nu s-au utilizat metode științifice de monitorizare, rezultând date nerealiste.

Deși la nivel European România pare să aibă o populație viabilă de lupi, Munții Carpați rămân în continuare printre cele mai puțin studiate ecosisteme montane din Europa.

Pe măsură ce Carpații se confruntă cu pierderea habitatelor, schimbări climatice și scăderea acceptanței faunei sălbatice, avem nevoie să protejăm nu doar lupii în viitor, ci întreaga rețea de viață pe care aceștia o susțin.

Cercetările noastre contribuie la o înțelegere obiectivă a comportamentelor, interacțiunilor și nevoilor lupilor.

Datele științifie au puterea să determine schimbarea. Rezultatele studiului nostru demonstează faptul că monitorizarea genetică a populației de lupi, a structurii haitelor, dinamica acestora, precum și hibridizarea lup-câine pot fi implementate la scară regională în Munții Carpați, iar repetarea anuală a acestor studii poate clarifica tendințele demografice ale populației.

O astfel de schemă de monitorizare aplicată în mai multe zone pilot din țară poate să ofere informații despre viabilitatea populației de lupi în fața provocărilor actuale de mediu, de management și de conviețuire între oameni și carnivore mari.

De ce sunt importanți lupii?

Prezența lupilor influențează abundența speciilor pradă și susțin rețeaua complexă a vieții. Echilibrul ecosistemelor se bazează pe prezența unor prădători de vârf precum lupii. Prin prădarea și eliminarea din ecosisteme a exemplarelor vulnerabile (indivizi bolnavi, răniți, tineri sau prea bătrâni), lupii ajută la menținerea populațiilor de specii pradă mai sănătoase și mai viguroase.

Prădarea copitatelor (cerb, căprior, mistreț) de către lupi reglează distribuția spațială și mărimea efectivelor, astfel încât este menținută la un nivel tolerabil presiunea ierbivorelor asupra vegetației. În lipsa unor prădători precum lupii, ierbivorele ar putea afecta negativ regenerarea pădurilor, prin pășunat intens.

Un exemplu concret vine din Scoția, unde a crescut numărul cerbilor, iar aceștia au distrus pădurile în lipsa lupilor. În Scoția, cerbii sunt în plină expansiune de zeci de ani. Datorită lipsei de prădători naturali și a obiceiului de a-i hrăni pe timpul iernii, numărul acestora a crescut de peste două ori din 1959, trecând de la 155.000 la aproximativ 400.000 de exemplare. Proprietarii de terenuri sunt acum obligați prin lege să împuște cerbii pentru a ține populația sub control. În acest fel, în 2019, au fost împușcați 80.000 de cerbi. Acest proces este foarte costisitor și consumator de timp. Din acest motiv, reintroducerea lupului devine o soluție tot mai atractivă în ultima vreme pentru scoțieni.

Absența lupilor sau a altor prădători naturali poate duce la dezechilibre în ecosistem, având consecințe asupra biodiversității și sănătății ecosistemului în ansamblu. În Suedia, din cauza vânătorii la lup, au rămas puțini lupi, iar elanii distrug pădurea.

Reintroducerea lupilor în Parcul Național Yellowstone, după o absență de 70 de ani, a costat aproximativ 30 de milioane de dolari, dar ecoturismul bazat pe observarea lupilor aduce 35 de milioane de dolari anual parcului. Aceasta nu este doar o celebrare a lupilor, ci și o victorie pentru oameni și pentru planeta noastră.

La începutul anilor 2000, la aproximativ 150 de ani după ce au fost eradicați din Germania, lupii au revenit în estul Germaniei și generează venituri prin turismul bazat pe observarea lupilor. Reîntoarcerea lupilor în peisajele foarte fragmentate ale Germaniei vine însă și cu numeroase provocări de conviețuire. Fermierii germani sunt astăzi nepregătiți să apere turmele de lupi neputând accepta pagubele create de aceștia, autoritățile fiind astfel nevoite să găsească soluții compensatorii.

Lupii și oamenii împart același peisaj

Într-o lume în care teritoriile oamenilor și cele ale faunei sălbatice se intersectează tot mai mult, înțelegerea conviețuirii este crucială.

Presiunea omului asupra peisajului, schimbările imprevizibile în managementul faunei, abandonarea terenurilor agricole, schimbarea regimului sezonier de pășunare, expansiunea zonelor turistice în păduri, dezvoltarea infrastructurii de transport peste Carpați, reprezintă riscuri majore de fragmentare a habitatului lupului. Aceste lucruri ar putea sa ne intersecteze din ce în ce mai des cu lupii și să genereze conflicte.

De-a lungul secolelor, lupul a fost subiectul multor povești, legende și mituri. Inteligența și calitățile fizice extraordinare ale lupului au făcut ca omul să respecte și chiar să divinizeze calitățile acestui animal extraordinar, devenit un adevărat simbol nu numai la noi, ci și în multe alte culturi și civilizații.

La romani există celebra legendă a întemeierii Romei, în care cei doi fraţi, Romulus şi Remus, sunt găsiţi şi hrăniţi de o lupoaică, care devine simbol al Imperiului Roman şi al latinităţii. Azi, găsim statuia lupoaicei cu gemenii în nu mai puțin de 20 de orașe din România.

Dacii erau legați direct de lup. Una dintre puținele reprezentări rămase este stindardul de luptă al dacilor, pe care îl găsim pe Columna lui Traian, aflată la Roma.

Dar lupul nu este prezent numai pe steagul de luptă al dacilor. Motivul de pe țesături colții lupului: Colții lupului sunt printre cele mai des întâlnite motive pe streșinile caselor, pe lăzile de zestre, dar și pe îmbrăcăminte, pe dantelele de la mâneci și poale. Simbolul are rol de protecție, se spune că cel ce-l poartă poate vedea calea pe întuneric și alege drumul cel bun.

Și în biserică avem o referire la lupi. Sfântul Andrei este apostolul care a fost trimis pe teritoriul Dobrogei de azi și a creştinat comunităţile din estul ţării, acei daci pe care romanii îi numeau ,,lupi”, astfel că lui Andrei i se va asocia şi supranumele de ,,Apostolul Lupilor”.