Conace și case boierești din județul Iași

La marginea satului Miclăușeni din comuna Butea se înalță Palatul Sturdza, o bijuterie arhitectonică situată pe malul stâng al râului Siret. Cu o poziție strategică la doar 20 de kilometri de Roman și 65 de kilometri de Iași, acest edificiu impresionant atrage vizitatori în căutare de liniște și frumusețe. Istoria moșiei Miclăușeni începe în secolul al XV-lea și a trecut prin diverse etape, inclusiv reconstrucții și transformări semnificative. Astăzi, castelul impresionează prin arhitectura sa neogotică și bogăția colecțiilor de artă și cărți, reprezentând o comoară culturală și istorică.

Castelul de la Miclăușeni se remarcă prin arhitectura sa gotică, cu arcuri ascuțite, decorații ornamentale și ferestre variate. Cu o înălțime de 17 metri și un acoperiș decorat cu elemente gotice, castelul emană un aer romantic. În interior, se găsesc camere decorate cu picturi murale și sobe din ceramică, iar biblioteca sa adăpostește peste 60.000 de cărți și documente valoroase. Cu toate peripețiile sale istorice, castelul a fost restaurat și este din nou deschis publicului, oferind experiențe culturale și turistice unice.

Pe lângă castel, vizitatorii pot explora și parcul dendrologic, care adăpostește o varietate impresionantă de specii de plante, sau pot vizita biserica mănăstirii, care are o istorie bogată și servește comunitatea prin diverse activități culturale și religioase. În apropiere, există și alte atracții turistice, cum ar fi luncile pitorești ale Siretului, Casa memorială a lui Vasile Alecsandri și satele tradiționale de catolici. Pentru iubitorii de vinuri, centrul de degustări de vinuri de la Strunga oferă o experiență gustativă autentică. Astfel, Miclăușeni devine un loc de vizitat pentru cei dornici să descopere istoria și frumusețea Moldovei.

Satul Miroslava se află pe terasele superioare ale rîului Bahlui și are o istorie bogată, menționată în documente încă din 1579. Datorită apropierei de orașul Iași, a devenit un pol de dezvoltare și una dintre cele mai bogate comune din țară, având, printre altele 12 monumente istorice, printre care Palatul Sturdza, construit în stil neoclasic între 1849 și 1855.

Palatul a fost inițial o reședință boierească și a trecut prin mai multe familii nobile. În 1831, a devenit Institutul de Educație pentru Fiii de Nobili, unde a studiat și Mihail Kogălniceanu. Mai târziu, a fost transformat în azil de bătrâni și ulterior donat principelui Alexandru Mavrocordat. El a renovat palatul, iar fiica sa, Principesa Olga Sturdza, a devenit o figură importantă în mișcarea feministă și în ocrotirea orfanilor de război.

În prezent, reabilitarea conacului de la Miroslava este esențială pentru conservarea patrimoniului cultural și istoric al localității. Acesta ar revitaliza comunitatea și ar oferi oportunități de dezvoltare turistică și culturală, contribuind la păstrarea moștenirii culturale pentru generațiile viitoare.

Satul Cozmești este situat pe malul drept al râului Siret, la 12 km de Pașcani, având o istorie bogată. Prima mențiune documentară a satului datează din 1502, când domnitorul Ștefan cel Mare a donat satul unui bărbat numit Cristea. De-a lungul timpului, satul a trecut prin mai mulți proprietari și a devenit parte din comuna Stolniceni-Prăjescu.

În 1803, moșia din Cozmești a devenit proprietatea vistiernicului Grigoraș Sturdza, care a construit aici un palat neogotic în 1816. Moșia a rămas în posesia familiei Sturdza și a fost moștenită de Grigore M. Sturdza în 1884. Acesta a avut o carieră politică remarcabilă și a deținut funcții importante în Parlamentul României.

Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Cozmești, construită în 1459 de Giurgiu Cozma, este una dintre cele mai vechi din județul Iași. Biserica este realizată în stil medieval și impresionează prin arhitectura sa, inclusiv catapeteasma cu ornamente decorative.

În prezent, palatul de la Cozmești se află într-o stare de degradare avansată, iar biserica este înconjurată de câțiva arbori seculari. Este important să se ia măsuri urgente pentru a restaura și proteja aceste monumente istorice și culturale pentru generațiile viitoare. În apropiere, există numeroase activități turistice și culturale, inclusiv orașul Pașcani, comunitățile lipovenești din Stolniceni-Prăjescu și frumoasele păduri din zonă.

Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Pașcani este o clădire istorică impresionantă așezată pe terasele râului Siret în mijlocul orașului. Orașul Pașcani are o istorie bogată, cu primele mențiuni documentare înregistrate în 1419, sub domnia lui Alexandru cel Bun. Conacul, numit în onoarea conducătorilor săi, a fost martor la evenimente semnificative din perioada medievală și a fost legat de familii influente, precum Cantacuzinii, Roznovenii și Brătianii.

Construit între 1640 și 1650, sub îndrumarea lui Iordache Cantacuzino, conacul servea inițial drept loc de vânătoare și a fost construit cu materiale solide precum lemn de stejar, piatră de granit și altele. A avut un impact important asupra dezvoltării orașului în secolul al XVII-lea. De-a lungul timpului, a trecut în posesia unor familii influente precum Rosetti Roznovanu și Brătianu.

Clădirea impresionantă prezintă un design arhitectural bine definit, cu elemente decorative notabile, și găzduiește o colecție de sculpturi remarcabile. Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavril, construită în 1664, este aproape de conac și este legată de istoria sa. În prezent, conacul este în proces de restaurare și conservare, cu fonduri europene, și reprezintă un simbol al patrimoniului cultural local.

Conacul familiei Polizu de la Maxut (Deleni)

Satul Maxut, parte a comunei Deleni din județul Iași, se află la 1 km de orașul Hârlău, situat pe platoul versantului Dealului Mare al Hârlăului. Istoria conacului Polizu este legată de boierul Macsut, care a fost adus în Moldova din Istanbul în 1685 și a jucat un rol important în conducerea Moldovei după plecarea lui Dimitrie Cantemir în Rusia. și dezvoltarea sa a fost influențată de un drum strategic care lega curțile domnești de la Iași, Hârlău și Suceava.

Moșia Maxut a ajuns în posesia familiei Ghica-Deleni.

Constantin T. Ghika Deleni a primit moștenirea moșiei Maxut, unde a construit Conacul Polizu între 1870 și 1878. Aici a angajat arhitecți italieni pentru a crea o reședință de vară și o fermă de lux, care a devenit un loc important pentru întâlniri și vacanțe ale familiei Ghica-Deleni. Mai târziu, proprietatea a fost transferată familiei Polizu-Micșunești prin căsătoria fiicei lui Constantin.

Nicolae Polizu-Micsunesti, un locotenent aviator cu o carieră notabilă, a avut 160 de misiuni aeriene, obținând 10 victorii omologate și una probabilă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost onorat cu Ordinul Mihai Viteazul și a avut o influență puternică în domeniul juridic și politic.

În timpul ocupației rusești în 1944, conacul a suferit distrugeri grave și a devenit o cazarmă și apoi un punct de referință pentru organizațiile comuniste. În 2005, a început procesul de renovare și reabilitare a conacului, iar astăzi, acesta strălucește ca un simbol al renașterii și al luxului contemporan, oferind experiențe gastronomice și evenimente de lux într-un cadru istoric deosebit.

 https://www.conacpolizu.ro/ 

Orașul Hârlău, cu o istorie începută în secolul al XIV-lea, a fost menționat pentru prima dată în 1384 ca Curtea Doamnei Margareta Mușat, mama domnitorului Petru I Mușat. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, orașul a crescut în importanță, cu reconstruirea curții domnești și construirea Bisericii Sfântul Gheorghe în 1492. În 1499, tratatele de pace cu polonii au fost semnate la Hârlău, iar Petru Rareș a fost proclamat domn la Hârlău. Mai târziu, în timpul domniei lui Radu Mihnea, Hârlăul a devenit reședința domnească și locul unde domnitorul și-a găsit sfârșitul în 1626.

Casa Tăutu, care găzduiește acum Muzeul Viei și Vinului, este o clădire cu o istorie interesantă. Construită probabil după 1791, când curtea domnească a început să decadă, casa a servit inițial drept sediu al Oficiului Poștal în jurul anului 1875. După cel de-al Doilea Război Mondial, a fost restaurată și transformată în muzeu, oferind o vedere asupra istoriei locale și a arhitecturii moldovenești tradiționale.

Casa Tăutu este un exemplu impresionant de arhitectură, cu ziduri masive, fundație solidă și un acoperiș distinctiv. Muzeul găzduit în această clădire oferă o experiență captivantă pentru iubitorii de vin și prezintă tradițiile viticulturii și vinificației din Moldova. Cu expoziții despre podgoriile de vin, meșteșugul olarilor și tehnologiile folosite în producția de vin, casa Tăutu aduce în prim-plan istoria și cultura vinului în această regiune deosebită.

Astăzi, muzeul Viei și a Vinului este parte din instituția Complex Muzeal Moldova Iași și poate fi vizitat conform programului.

Comuna Țibănești este situată la aproximativ 40 de kilometri distanță de Iași și la 15 kilometri de Negrești (VS), în Podișul Central Moldovenesc, în bazinul hidrografic al râului Sacovăț. Istoria localității este strâns legată de familia Carp, care a apărut în regiune în secolul al XVI-lea, venind din țările baltice.

Conacul Carp din Țibănești are o istorie bogată și este asociat cu familia Carp, care a fost una dintre cele mai vechi familii boierești din Moldova. Primul membru notabil al familiei Carp, Carp Lungul, a achiziționat moșia Țibănești în 1646. De-a lungul timpului, familia Carp a dezvoltat moșia și a avut o influență semnificativă în zonă.

Familia Carp a adus numeroase contribuții la dezvoltarea comunității locale, inclusiv construirea Conacului de la Țibănești și a Bisericii Adormirea Tuturor Sfinților. Unul dintre cei mai cunoscuți membri ai familiei, Petre P. Carp, a avut o carieră politică remarcabilă în România și a fost un stăpân generos față de țărani.

În perioada comunistă, conacul a fost confiscat de autorități și a servit diferite scopuri, inclusiv ca sediu al C.A.P.-ului Țibănești și Clubul Copiilor.

Șerban Sturdza, actualul proprietar este forța creativă din spatele restaurării conacului. Acest loc găzduiește expoziții, ateliere de meșteșuguri tradiționale și evenimente artistice, contribuind la conservarea și revigorarea patrimoniului cultural al României. Pentru vizite, se pot urmări activitățile sau se poate contacta direct proprietarii sau doamna Elena Rusu.

Conacul familiei Negruzzi se află în satul Voinești, reședința comunei cu același nume, situată la 20 de kilometri de Iași. Acest conac istoric este înconjurat de biserica "Adormirea Maicii Domnului" și alte clădiri noi, iar în trecut a fost renovat și adus la viață de omul de afaceri Laurențiu Popescu. În secolele XVII-XVIII, satul Voinești a fost o așezare de țărani clăcași pe moșia boierilor Negruzzi, iar construcția conacului a început în 1830 sub îndrumarea lui Ianachi Negruzzi. În timpul perioadei comuniste, conacul a fost folosit ca Cooperativă Agricolă de Producție (CAP), iar după 1989 a fost renovat și reutilizat ca sediu al Primăriei Voinești.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din incinta moșiei inițiale a fost construită în 1834 de către spătarul Ianachi Negruzzi și se remarcă prin stilul său neoclasic și criptele care adăpostesc rămășițele ctitorilor bisericii. Ultima renovare a bisericii a avut loc în 2013, datorită eforturilor credincioșilor și a preotului paroh de atunci. Conacul, cu arhitectura sa impresionantă și numărul mare de camere, rămâne un simbol al istoriei Moldovei și al boierilor săi, deși nu este înscris pe lista monumentelor istorice.

Astăzi, conacul poate fi vizitat în exterior în timpul programului de lucru al Primăriei Voinești și, cu o notificare prealabilă, și în interior.

Satul Deleni, situat pe un versant al Dealului Mare din Hârlău, este o așezare cu o istorie bogată de peste 600 de ani, fiind localizat pe un drum comercial medieval important care lega curțile domnești Suceava - Hârlău - Botoșani - Iași. În acest sat se înalță Conacul Cantacuzino-Deleanu, o clădire cu o istorie remarcabilă. Din vremea lui Alexandru cel Bun, Deleni găzduia una dintre cele mai prestigioase curți boierești din Moldova. Moșia a ajuns în proprietatea familiei Cantacuzino-Deleanu în secolul al XVII-lea, iar aici au fost construite o biserică impunătoare și un castel care a găzduit oaspeți prestigioși, adăugând prestigiul locului.

Conacul Deleni, construit în secolul XIX conform stilului neoclasic, este o clădire impresionantă, cu fațade simetrice și coloane dorice la parter și coloane ionice la etaj. El a fost restaurat și extins sub conducerea lui Costache Ghica, iar astăzi este un simbol al bogăției și influenței familiei Cantacuzino-Deleanu. Pe lângă castel, în moșie se găsesc și o pădure dendrologică, o biserică frumoasă și zidurile de incintă, toate incluse în lista monumentelor istorice.

Conacul de la Deleni a trecut prin diverse etape, inclusiv ocuparea de către trupele sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar a supraviețuit și a fost ulterior folosit pentru diverse scopuri, inclusiv un preventoriu TBC pentru copii. Astăzi, conacul este în proprietate privată, dar este îngrijit și administrat de Direcția de Sănătate Publică din Iași pentru îngrijirea copiilor cu nevoi speciale.

În mijlocul județului Iași se găsește conacul familiei Cantacuzino-Pașcanu din satul Popești, o bijuterie arhitecturală cu o istorie îndelungată. Acest conac nobiliar a fost construit pe pământuri pline de istorie și tradiție și a trecut prin transformări semnificative de-a lungul timpului. El se află la 35 de kilometri distanță de Iași și a fost inițial achiziționat de Lascăr Cantacuzino-Pașcanu, apoi a trecut prin diferite generații ale familiei.

În 1998, a fost retrocedat prințului moștenitor Dimitrie Sturdza, iar din 1999 au avut loc ample lucrări de restaurare pentru a-i reda strălucirea.

Biserica "Sf. Ilie," inițial cunoscută sub numele de "Sf. Varvara," este parte integrantă a conacului și a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din 2015. Construită în 1776 pentru a servi ca biserică de conac boieresc, ea a trecut prin reparații în perioada interbelică și a devenit un loc de înmormântare pentru personalități notabile, cum ar fi principesa Lucia Cantacuzino-Pașcanu și principele Gheorghe Al. Mavrocordat.

Conacul impresionează prin arhitectura sa bogat ornamentată și impunătoare, cu un portic în fața intrării principale care adaugă grandiozitate și simetrie. Astăzi, conacul strălucește din nou datorită restaurării migăloase și este în proprietatea prințului Dimitrie Sturdza. Acest loc respiră istorie și tradiție și reprezintă un exemplu de succes în conservarea și restaurarea monumentelor istorice.

Conacul este privat iar vizitarea acestuia, chiar și din exterior - este dificilă.

Conacul familiei Rosseti de la Răducăneni

Satul Răducăneni, situat în valea râului Bohotin la 35 km distanță de Iași, are o istorie bogată și se remarcă prin legătura sa cu familia Rosetti. În 1806, satul a fost redenumit Răducăneni după hatmanul Răducan Roset, proprietarul moșiei din zonă. Aici a fost înființat un târg în 1830, care a promovat comerțul agricol, atrăgând comercianți și comunități diverse, inclusiv evrei din Galicia. Conacul familiei Rosetti, construit în 1851-1854 în stil neoclasic, a fost un centru cultural și social important în Moldova, fiind folosit pentru întruniri, baluri și evenimente aristocratice. Cu timpul, conacul a trecut prin diferite perioade, inclusiv în perioada comunistă când a funcționat ca secție a unui spital de psihiatrie. Astăzi, clădirea și terenurile din jur sunt proprietatea publică a comunei Răducăneni, care plănuiește refacerea și refuncționalizarea conacului pentru a-și pune în valoare patrimoniul istoric.

În legătură cu familia Rosetti, aceasta a avut un rol semnificativ în istoria Moldovei. Frații Antonie și Constantin Rosetti au fost figuri notabile în Moldova, iar Iordache Rosetti, strămoșul hatmanului Răducanu Rosetti, a fost o personalitate importantă în politica vremii. Conacul a fost construit de Lascăr Rosetti, fiul lui Răducanu, și a devenit un centru intelectual și de educație pentru comunitatea locală. Cu timpul, conacul a ajuns în posesia nepoatei Ana Rosetti Catargi și a suferit transformări în perioada comunistă. Astăzi, el se află într-o stare avansată de degradare, dar planurile locale prevăd restaurarea și revitalizarea sa.

În apropierea conacului se găsește o biserică cu hramul Sf. Dumitru, care datează din 1740 și a fost adusă în Răducăneni în 1923. Aceasta este o biserică de lemn modestă, cu o arhitectură simplă, iar în prezent nu este pictată în interior. Pe lângă conac și biserică, în zonă se află și un mic pâlc de arbori seculari, care a supraviețuit defrișării. Administrația locală de la Răducăneni vede în reabilitarea conacului Rosetti o oportunitate de a aduce la viață acest monument istoric și de a împărtăși povestea familiei Rosetti cu generațiile viitoare.

Satul Ceplenița se află pe terasa dreaptă a râului Bahlui, în apropierea orașului Hârlău, și reprezintă un punct important în istoria Moldovei. Această poziție strategică a fost martora a numeroase evenimente istorice de-a lungul secolelor. Istoria satului începe în secolul al XVII-lea, când este menționat în documente oficiale în 1600. Unul dintre aspectele interesante este legat de Conacul familiei Cantacuzino-Pașcanu, care a dominat peisajul local timp de secole și a fost martor la momente cruciale din istoria Moldovei.

Conacul avea o arhitectură elegantă și simplă, cu un plan rectangular orientat nord-sud, având trei niveluri: pivnița, parterul și etajul. Acesta era marcat de simplitate și detaliile arhitecturale subtile, cum ar fi arcurile semicirculare la ferestrele turnului. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor de restaurare planificate în 1984, conacul a fost distrus în mare parte într-un incendiu suspect în 1986.

Deși ruinele conacului sunt martori ai distrugerii, Biserica Sfinții Voievozi din Ceplenița și inițiative recente, cum ar fi Școala de Vară de la Ceplenița din 2021 și 2022, au încercat să pună în valoare și să revitalizeze patrimoniul istoric al satului. Chiar și cu provocările trecutului și prezentului, ruinele conacului rămân un simbol al comunității, amintind tuturor de importanța conservării și valorificării moștenirii istorice pentru generațiile viitoare

Satul Hermeziu, situat pe malul râului Prut la 5 kilometri de șoseaua Iași-Ștefănești și la 36 de kilometri de orașul Iași, are o istorie strâns legată de familia Negruzzi. În secolul al XIX-lea, satul a fost redenumit Hermeziu în urma căsătoriei lui Dinu Negruzzi cu Sofia Hermeziu. Casa boierească din perioada 1807-1810 a fost locul nașterii și vieții unor personalități remarcabile, precum scriitorul Constantin Negruzzi, Leon C. Negruzzi, Iacob C. Negruzzi, Mihai L. Negruzzi, Ella L. Negruzzi și Leon M. Negruzzi. Aici au avut loc întâlniri memorabile cu domnitori și scriitori celebri, iar după perioada comunistă, familia Negruzzi a donat obiecte de patrimoniu pentru a reînvia trecutul.

Muzeul Casa Memorială Costache Negruzzi este sub administrarea Muzeului Național al Literaturii Române și include cinci săli de expoziție, precum și camere memoriale reconstituite, inclusiv salonul de muzică cu instrumentele lui Iacob și Leon Negruzzi, biroul personal al scriitorului, sufrageria și dormitorul. Biblioteca muzeului oferă o perspectivă asupra intereselor literare ale lui Costache Negruzzi, iar muzeul a fost recunoscut la nivel internațional și nominalizat pentru Premiul Muzeului European al Anului în 1997. În incinta moșiei se găsesc și alte monumente istorice, inclusiv Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena și Parcul Moșiei, care păstrează amintirea familiei Negruzzi și a contribuției lor la cultura românească.